Multipass…

Just another WordPress.com weblog

Lume!!! Lume!!! noiembrie 20, 2007

Categorisit la Romania este tara mea — veveritzu @ 10:43 am

Am descoperit , rascolind internetul urmatorul articol:

Teatrul Bulandra pune blogosfera pe jar

Gabriela Lupu

Aparut in editia din 20 Noiembrie 2007 a ziarului Cotidianul

Se cauta bloguri romanesti numai bune de transformat in piese de maximum 30 de minute. Cele trei cistigatoare vor fi anuntate in ianuarie 2008 si vor avea parte de o montare la Teatrul Bulandra.

Pornind de la ideea ca si cea mai noua forma de literatura, si anume blogul, merita sa fie transformata in piesa, teatre din cinci tari – Austria, Polonia, Ungaria, Italia si Romania – au initiat un proiect de scotocire a blogosferei pentru a gasi cele mai interesante jurnale care sa poata fi dramatizate si apoi puse in scena. Proiectul se numeste „Blog the Theatre“, iar Romania e reprezentata in acest demers de Teatrul Bulandra. Initiativa proiectului ii apartine Teatrului Schauspielhaus din Graz.

„Blog the Theatre“ aduce impreuna mai multe generatii, putind fi un eveniment atragator atit pentru iubitorii traditionali de teatru, cit si pentru tinara generatie sau pentru cei care se simt mai bine in realitatea virtuala decit intr-o sala de teatru. Trei blogscouts din fiecare tara vor cauta pina in luna decembrie a acestui an cele mai interesante 30-40 de bloguri. Ele vor fi mai intii obiectul unei lecturi publice care este programata in luna ianuarie a anului 2008. In urma acestui eveniment se vor alege cele mai bune trei bloguri din fiecare tara. Acestea vor fi dramatizate in piese de maximum 30 de minute. Pentru transformarea in piese a celor trei bloguri finaliste vor fi cooptati tineri dramaturgi.

Piesele vor fi puse in scena de catre teatrele participante, in cazul Romaniei, de Teatrul Bulandra. Repetitiile vor avea loc pina in luna aprilie si, in mai, spectacolele vor lua parte la Festivalul „Blog the Theatre“ din Graz, alaturi de toate celelalte texte cistigatoare. In total vor fi prezentate la Graz 15 piese din cele cinci tari. Festivalul va premia cele mai bune trei piese, iar bloggerii, dramaturgii si regizorii vor primi premii in bani. Textul cistigator va fi rescris si adaptat pentru un spectacol in sine, care va avea premiera la Teatrul Schauspielhaus din Graz.

Cei trei blogscouts care vor cerceta cu minutiozitate blogurile scrise in limba romana sint Daniel Popa, Ana Sandoiu si Laurentiu Banescu. Acestia estimeaza ca in Romania exista mai bine de 10.000 de bloguri, unele dintre ele fiind de foarte buna calitate. „Desi este prea mica pentru a schimba sau pentru a crea noi opinii, comunitatea bloggerilor romani pare, privita din exterior, a fi una destul de inchegata. Unii dintre membrii ei se intilnesc chiar si in lumea reala pentru a-si impartasi parerile si opiniile“, au explicat scormonitorii autohtoni de bloguri.”

 

Lasul Curajos (In memoria lui Octavian Paler) noiembrie 1, 2007

Categorisit la From heart to bottom... — veveritzu @ 8:45 am

 01.jpg

 I-a fost frica sa traiasca poate mai mult decat sa moara. Recunosc ca nu am citit foarte mult din ceea ce a scris dar si-a lasat o amprenta destul de adanca in gandurile si simturile mele pentru ca m-am regasit,si nu o data, printre randurile scrise de el.M-am identificat nu de multe ori cu pesonalitatea lui.
Un pesimist ce spunea ca timpul are un prost obicei de a fi irevocabil si ca viata este singura meserie ce nu se poate invata.
Poate ca acum , o data cu moartea sa , timpul va inceta sa mai curga pentru el , iar singuratatea cu care s-a luptat pana la sfarsitul zilelor a luat sfarsit.
Odihneasca-se in pace!

Zodia Racului – Octavian Paler

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întâlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.