Mi-e dor de copilarie. Cui nu ii e! Dar azi mai mult ca oricand , de ce nu stiu. Mi-e dor de mirosul de prajituri si de cozonacii de Craciun pe care ii facea mama. De cat de plina de viata era casa . Nu ca acum. Parca suntem niste chiriasi ce impart aceeasi casa doar din nevoia de a avea un acoperis deasupra capului. Mi-e dor de prietenele mele din copilarie cu care imi imparteam si cele mai ascunse secrete. Le mai vad uneori dar parca nu mai impartim aceeasi lume. De multe ori purtam discutii doar din politete , doar de dragul trecutului alteori ne mai aducem aminte de copilarie impreuna si mai radem sau ne intristam de ceea ce a fost.Ne schimbam.Noi oamenii.Ne transformam, uneori in roboti ai societatii alteori ramanem blocati intre 2 lumi. Cand suntem mici ne dorim sa devenim „oameni mari” apoi cand ajungem maturi regretam dorindu-ne sa redevenim copii. Sa facem ce nu am reusit sa facem cand eram de-o schioapa. Sa ramanem in lumea papusilor si a jocurilor pe care le invatam de la cei mai mari ca noi . Azi copii nu se mai joaca cum ne jucam noi. Ei nu isi mai doresc sa devina „oameni mari” pentru ca ei asa se nasc. Inconjurati de tehnologie ei stiu sa se joace pe calculator, stiu sa vorbeasca o limba straina inca din primul an de gradinita. Sunt multe lucruri pe care parintii din ziua de azi uita sa ii invete pe cei mici . Am creat o lume superficiala in care conteaza doar „ce se vede” uitand sa simtim.Imi aduc aminte ca imi placea sa imi fac unghii din petalele unor flori , sa prind albine si bondari , sa ma joc cu broastele din gradina, sa fac „prajituri” din noroi, sa confectionez papusi din carpe pentru ca nu imi permiteam una, sa ma duc la scoala si sa astept cu nerabdare urmatoarea lectie , sa ma dau cu sania , sa fac oameni de zapada , sa stau de dimineata pana seara si sa ma joc in zapada si sa vin acasa imbujorata si transpirata asteptand o cana cu ceai aburind si o bucata de cozonac cald. Ce dor imi e de mirosul de portocala pe care il avea casa inainte de sarbatori !Mi-e dor de viata aia. Toate s-au schimbat asa mult si nimic de pana de curand nu a fost asa cum visam cand eram mica. Lumea e atat de rea si de egoista .Mi-e dor sa o vad pe mama strigandu-ma de la balcon sa intru in casa iar eu sa ma rog de ea sa mai stau5 minute. Mi-e dor sa o aud cum ma certa ca am gresit o litera sau ca nu am invatat cum trebuie poezia pentru scoala.
