Cand eram mai mica visam sa devin pictorita , dupa care poet , dupa care scriitoare , dupa care am incetat sa mai visez. Am uitat cine sunt , cum sunt. Din toate visele pe care le-am avut m-am ales cu o instabilitate psihica si emotionala ….sau nici cu astea …. Am pierdut multe pe drum printre care si increderea in mine si in cei din jur. Nu ma regasesc in nimic. Nu stiu sa ma mai adaptez , sa comunic cu cei din jur … nici macar cu mine …. am impresia ca pana si lumea se uita ciudat la mine
Am uitat….
hello veveritzu, si eu am avut cam aceleasi vise…am fost pe rand poeta, scriitoare, pictorita, medic si multe altele in visele mele fireste…si eu am simtit privirile celor din jur ciudat agatate de mine….dar dupa ce am plutit asa in deriva vreo cativa ani, m-am privit in oglinda. Si am incercat sa fiu prietena mea. Sa nu mai astept ca cei din jur sa ma placa ..ci sa ma plac EU. Sa ma respect si sa lupt pentru visele mele. Azi putin, maine putin si am reusit sa-mi implinesc o parte mica din ele. Dar am reusit. M-am iertat ca am esuat in realizarea altora si am continuat sa-mi fac alte vise, de data asta mai accesibile. Azi, cand privesc in urma prind curaj de-a merge inainte. In viata nu conteaza de cate ori cazi ci conteaza sa te ridici de fiecare data….